March 22nd, 2017

Un nume de familie, de multe ori doar nume, este o parte a numelui compus/derivat al unei persoane care indică apartenența sa la o familie. Folosit alături de prenume, care este conferit pentru a distinge individual un membru al familiei de ceilalți, utilizarea numelui de familie este o practică foarte răspândită în toate culturile umane, dar fiecare are regulile sale de aplicare și folosire.

În România, similar cu aproape întreaga Europă, se obișnuiește ca soția și, respectiv copiii unei familii să moștenească numele de familie al tatălui. Există și excepții, depinzând de o anumită situație specifică. Spre exemplu, dacă părinții nu sunt căsătoriți și/sau tatăl copilului este necunoscut ori refuză recunoașterea copilului, numele de familie al mamei devine numele de familie al copilului.

Modern și democratic, actuala lege a căsătoriilor din România permite alegerea numelui de familie al unui cuplu prin selecționarea “tradițională” a numelui da familie al soțului, al soției sau al amândoura, sub forma unei a două nume separate sau chiar unite printr-o liniuță de unire.

Cele mai comune nume de familie din România sunt Pop, Popa, Popescu, Radu, Dumitru, Stan, Stoica, Gheorghe, Matei, Ciobanu, Ionescu, Rusu și Mihai.

Multe din numele de familie din onomastica românească sunt derivate, având sufixe tradiționale, așa cum ar fi -escu, -ăscu, -eanu, -an, -aru, -atu, sau -oiu, care sunt cele mai frecvent întâlnite. Aceste sufixe sunt specifice limbii române, constituind un semn de recunoaștere al apartenenței respectivelor nume la familia onomasticii limbii române.

De obicei, sufixul -escu este atașat unui prenume masculin (de cele mai multe ori), cu semnificația “fiul lui” [prenumele tatălui]. Spre exemplificare, nume de familie precum Anghelescu, Dănescu, Georgescu, Ionescu, Popescu, Săvescu, Stănescu și Udrescu respectă modalitatea de formare descrisă. Sufixul ușor schimbat, -ăscu, este mai rar întâlnit, corespunzând unei faze mai vechi a limbii române. În acest caz, procesul de fuziune a fost diferit, semnificația fiind diferită. Un alt nume propriu, de obicei ne-uman, a fost folosit prin compunere. Astfel, nume precum Borăscu, Dărăscu, Mărăscu, Orăscu și Zărăscu se încriu în această categorie.

Sufixul -eanu, sau varianta simplificată -anu, este, de obicei, atașat numelui unui loc, râu, deal, munte, zonă sau chiar al unui oraș sau al unei regiuni tradiționale românești. Astfel, nume de famile precum Argeșanu, Ardeleanu, Bănățanu, Constănțeanu, Deleanu, Dobrogeanu, Hațeganu, Moldoveanu, Munteanu, Prahoveanu, Oroveanu, Racoveanu, Sadoveanu, Timoceanu, Vrânceanu, Urleanu și Zogreanu sunt de această factură. Sufixul respectiv poate avea și sens echivalent lui -escu/-ăscu, ca în exemplul Oniceanu, derivat de la Onică (alături de Onicescu, prezent și el în onomastica românească).

Alte nume de familie românești sunt descriptive, derivând din ocupații sau au un caracter diminutival: Croitoru, Fieraru, Lemnaru, Moraru, Olaru, Țăranu, Tutunaru, Oieru, Văcaru sau Vânătoru; Băluț, Petruț, Țurcănașu.

Există o serie de nume de familie românești care desemnează numele unui animal sau al unei plante la care s-a atașat sau nu un sufix, adesea fiind vorba de porecle: Bourean(u), Căpreanu, Ciubotea, Jderoiu, Lupu, Ursu, Zimbrean.

Numele de familie românești sunt invariante indiferent că se referă la femei sau la bărbați.

Deși ordinea obișnuită de prezentare a numelui oricărei persoane este prenume, urmat de numele de familie, în catalogarea oficială se folosește, pentru motive evidente de ordonare alfabetică, ordinea nume de familie urmat de prenume. Similar, de multe ori, românii se prezintă în situații diferite menționând numele de familie ca prim nume sau doar numele de familie.

Cele mai populare nume de familie sunt: Popescu si Popa in Romania, Smith si Williams in Regatul Unit, Rossi, Russo in Italia si Schmidt si Weber in Germania.

Sursa: Wikipedia

0
March 17th, 2017

Majoritatea soferilor lasa motorul pornit cand afara este ger.

Este unul dintre cele mai raspandite mituri pentru soferi – daca afara este frig, atunci este bine sa pornesti motorul cu cateva minute inainte sa pleci la drum. Astfel, nu pleci cu motorul “rece” si acesta va rezista mai mult timp.

Acest mit este insa FALS! Cei de la Business Insider explica faptul ca aceasta practica aduce, mai curand, un mare deserviciu motorului. Pe langa faptul ca masina consuma carburant, motorul pornit pe loc lasa componente critice care ajuta motorul sa functioneze fara ulei.

Mitul incalzirii motorului a inceput in anii ’80 cand, din cauza frigului, combustibilul facea ca masina sa nu aiba probleme de functionare. Odata cu inlocuirea carburatorului cu injectorul electronic, aceasta problema a fost rezolvata.

0
March 3rd, 2017

Sistemul solar TRAPPIST-1, unde ar putea exista viata extraterestra, se afla la o distanta de 39 de ani-lumina. Descoperirea unui sistem solar cu 7 planete asemanatoare Terrei a trezit entuziasmul astronomilor. Pe 3 dintre aceste exoplanete recent descoperite de NASA ar putea exista apa lichida si deci forme de viata.

Din pacate insa, sistemul solar TRAPPIST-1 se afla foarte departe de noi, la 39 de ani-lumina distanta. Asta inseamna nu mai putin de 369 trilioane de kilometri. Daca am avea o nava care ar merge cu viteza luminii, am ajunge acolo in 39 de ani. Dar in prezent fizicienii spun ca nimic nu poate egala sau depasi viteza luminii.

Prin urmare, in cat timp am ajunge acolo, cu tehnologia de care dispunem in prezent? Space.com prezinta cateva exemple de calcul pana la steaua pitica TRAPPIST-1, in functie de navele spatiale pe care le avem acum.

Durata calatoriei cu navele spatiale actuale

Sonda spatiala New Horizons este cea mai rapida nava spatiala lansata pana acum. Are o viteza de 14 kilometri pe secunda si in prezent calatoteste spre limita exterioara a sistemului nostru solar. Cu aceasta viteza, ar putea ajunge la destinatie in aproximativ 817.000 de ani.

Sonda Juno, care s-a apropiat de Jupiter anul trecut, a atins o viteza si mai mare, de 265.000 km/h, datorita gravitatiei uriasei planete. Daca ar putea mentine constant aceasta viteza, Juno ar ajunge la TRAPPIST-1 in 159.000 de ani.

Voyager 1 este cea mai indepartata sonda spatiala lansata pana acum. In anul 2012 a iesit din sistemul nostru solar. Cu viteza actuala, ar ajunge la destinatie peste 685.000 de ani.

Trebuie sa retinem insa ca acestea sunt sonde spatiale fara echipaj uman. O nava spatiala cu oameni la bord, cum sunt cele folosite de NASA in prezent, poate atinge viteza de 28.160 km/h. Durata unei calatorii pana la noul sistem solar ar fi de peste 1,5 milioane de ani.

Singura metoda mai rapida, despre care savantii discuta in prezent, este proiectul Breakthrough Starshot, conceput de Stephen Hawking.

Savantul s-a gandit la o nava care sa fie propulsata cu laser si sa atinga astfel 20% din viteza luminii, adica 216 milioane km/h. Cu o nava care ar merge constant cu aceasta viteza incredibila durata calatoriei ar fi de numai 200 de ani. Din pacate insa, acest proiect nu a depasit deocamdata stadiul de concept.

Solutii Science Fiction

Prin urmare, singurele nave spatiale care ar ajunge suficient de repede la TRAPPIST-1 sunt cele din filmele SF.
Millennium Falcon poate depasi viteza luminii, astfel incat ar ajunge in doar cateva minute la noul sistem solar.

Nava Enterprise din “Star Trek” atinge viteza warp, iar calatoria ar dura aproximativ 14 zile, scrie publicatia Mashable.

Nava Nostromo din “Alien” atinge viteza luminii. Prin urmare, ar strabate distanta de 39 ani-lumina in 39-40 de ani.
Avalon, din filmul “Pasagerii” atinge doar jumatate din viteza luminii, astfel calatoria ar dura 80 de ani.

0
March 1st, 2017

A fost odată ca niciodată, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. A fost o fată de împărat. Sau a fost o simplă ciobăniţă? Sau o babă cu sufletul rău? Indiferent de adevăr, Dochia reprezintă o poveste fundamentală a folclorului românesc. Din legendă în istorie, din mitologie în tradiţie, Dochia a lăsat obiceiuri de primăvară pe care românii le respectă şi astăzi.

Fata împăratului

Conform unei legende culese din popor chiar de Gheorghe Asachi, Dochia era fiica conducătorului dac, Decebal. Fata era nespus de frumoasă, lucru care se ştia în toate cele patru zări. În vremea în care romanii au ajuns pe teritoriul Daciei, liderul lor, împăratul Traian s-a îndrăgostit de Dochia. Ea refuză să devină soţia lui şi fuge pe muntele sacru al dacilor, Ceahlăul. Romanul se pare că a urmărit-o până acolo. Dându-şi seama că nu poate scăpa de el, Dochia s-a rugat zeului Zamolxe. Aşa că frumoasa fată, împreună cu oile sale, a fost transformată în stâncă.

În Bucovina, legenda Dochiei – fata de împărat – este puţin diferită. Fugind de un rege cotropitor ca voia să o ia de nevastă, ea a fugit pe munte. Tot urcând şi purtând nouă cojoace, fetei a început să îi fie cald. Şi rând pe rând a început să arunce câte unul. Când a ajuns în vârf, iarna era în toi. Aşa că Dochia, mânioasă, a început să îl ocărască pe Dumnezeu, iar pentru cuvintele sale, Acesta a pedepsit-o, transformând-o în stană de piatră.

Baba Dochia, soacra din poveste

Se spune că baba Dochia avea un băiat renumit pentru frumuseţea sa – Dragobete îi spunea lumea. Toate fetele erau îndrăgostite de el, dar băiatul îşi dăruise iubirea doar uneia. Baba Dochia era extrem de rea – copiii fugeau din calea ei când o vedeau, iar oamenii se ascundeau în curţi. Bătrâna nu a acceptat-o pe fată şi, din răutate, i-a poruncit fetei să meargă la râu cu un ghem de lână neagră şi să o spele până ajunge albă, şi abia atunci se poate întoarce le feciorul ei. În mijlocul iernei, când era un ger de crăpau pietrele, fata spăla în continuu lâna primită. Obosită şi un mâinile degerate, fata îşi pierdea speranţa. Lângă ea, la râu, se pare că a venit o bătrână, Sfânta Vineri se crede, care i-a oferit o floare roşie cu care să spele lâna. Ghemul, din negru tuciuriu cum era, a devenit pe dată alb ca laptele. Mânioasă că fata a reuşit şi crezând că floarea este un semn de primăvară, baba Dochia a plecat pe munte cu turma sa de mioare. Şi tot înaintând, mai arunca câte un cojoc. Ajunsese baba să poarte numai o ie. Şi exact atunci, se pare, a pornit un viscol care a făcut-o stană de piatră pe Dochia cea haină şi oile sale.

Mitul şi tradiţia

Se pare că din legenda Dochiei a pornit şi aşa-zisul mit al babelor. Întâlnite adesea în folclorul românesc, babele sunt acele femei înţelepte, care au o legătură strânsă cu divinitatea. De multe ori, ele erau ursitoare, moaşe şi cele care aveau câte un leac pentru orice boală. Zilele Babelor sunt primele nouă zile ale lunii martie, zilele cele mai schimbătoare, capricioase, asemenea unor femei. Tradiţia a rămas ca pe 1 martie, fetele şi femeile „îşi pun o babă”, aşa vor afla cum vor fi tot anul: frumoase sau urâte, vesele sau supărate, în funcţie de vremea din ziua aleasă.

Sursa: historia.ro

0