June 21st, 2017

Ziua de 21 iunie marchează începutul verii astronomice și este cea mai lungă din an. După momentul solstițiului de vară, durata zilei va începe sa scadă, iar a nopții să crească, timp de 6 luni, până la 21 decembrie, momentul solstițiului de iarnă. Evident, în emisfera sudică a Pământului fenomenul se derulează în sens invers.

Din cele mai vechi timpuri, solstițiul de vară a constituit un mare prilej de bucurie și sărbătoare, fiind legat de momentul strângerii recoltei. La început, serbarea coincidea cu data solstițiului, adică 21 iunie. Mai târziu, ceremonialul fiind considerat de către biserică drept păgân, a fost mutat pe 24 iunie — ziua dedicată Sfântului Ioan Botezătorul.

În timp, Noaptea de Sânziene — cum este denumită în folclorul românesc — a devenit o serbare populară, cu caracter tradițional.Pentru țărani, această zi este foarte importantă pentru prognoza vremii. În credința populară, se consideră că dacă plouă de Sf. Ioan Botezătorul (Sânziene) sau după, este de rău augur deoarece următoarele 40 de zile va ploua neîncetat, deci recolta de grâu, alune de pădure și salată va fi distrusă, notează Agerpres.

Din timpuri străvechi, semnul cercului a fost considerat de o importanță copleșitoare, crezându-se că el are forțe magice. Inelele, coroanele, brățările, colierele, centurile, cununile, ghirlandele nu întâmplător au forma de cerc, ci pentru ca acest simbol magic să-i apere pe purtătorii lor de forțele răului, care nu pot să treacă peste această graniță imaginară fără sfârșit sau început, în filosofie el reprezentând nesfârșitul, infinitul.

Tradiția dansurilor populare (existente în toată Europa), în care oamenii se țin de mână sau pe după umeri, alcătuind un cerc închis (de tipul horei), are aceeași semnificație. De asemenea, cu ocazia solstițiului de vară sunt organizate festivaluri dedicate focului și apei.

Solstițiul de vară este marcat în mod deosebit și la complexul megalitic de la Stonehenge, Anglia, unde mii de oameni din lumea întreagă vin an de an să celebreze acest moment.

Tradiția și superstițiile au rădăcini străvechi, fiindcă cea mai lungă zi a anului a fost considerată punct de balanță, de răscruce, de schimbare, când există un anume moment în care toate stihiile stau în cumpănă, o zi a absolutului, înscrisă sub semnul focului, care este simbolul soarelui.

Pentru aceasta, în cinstea ei, se aprindeau focuri uriașe — replica terestră a soarelui, pe culmile dealurilor. Se credea că cine va trece prin foc sau va sări peste el în această noapte se va purifica și întregul an care urmează va fi apărat de duhurile rele, de boli, de molime și va fi fericit. Tradiția aceasta, care există și acum în țările Europei Centrale și de Nord, datează de secole, cu mult înaintea creștinismului.

Vechii celți serbau între 20-23 iunie solstițiul, aducând în acest fel mulțumiri zeiței Litha, care asigura fertilitate, bogăție, putere și ordine.

Vechii germani aprindeau focuri pe munte și rostogoleau la vale roți aprinse, care simbolizau soarele și pe zeul lor Wotan, în același timp ele având rolul să pună pe fugă spiritele rele.

În vechea Irlandă, sărbătoarea solstițiului de vară era dedicată reginei zânelor din South Munster — Aina, considerată cea mai mare zeiță din mitologia țării. În cinstea ei, țăranii făceau făclii din împletituri de paie și, într-un ritual asemănător retragerii cu torțe, înconjurau colinele Knockainy, pentru ca astfel vitele și holdele să fie apărate de duhurile rele și zeița să asigure protecție și fertilitate.

La populația Samen din zona Arctică există credința că, atunci când zeița soarelui, Beiwe, împreună cu fiica ei, Neida, iese la plimbare pe bolta cerului într-o sanie trasă de reni albi, ea gonește iarna și aduce din nou vegetația primăverii. În cinstea ei, la solstițiul de vară, pentru ca să-i mulțumească și s-o facă să mai revină și în anul următor, populația împletește din ierburi diferite coroane denumite ”inelele soarelui”, pe care le atârnă de uși și de ferestre și aprinde focuri pe culmi. Kupalo era zeița rusă a solstițiului de vară și este reprezentată printr-o păpușă din paie îmbrăcată în haine de femeie. În cinstea ei se făceau mari focuri, pentru ca ea să fie darnică și binevoitoare.

Solstițiul reprezintă cele două momente ale anului când Soarele se află la cea mai mare sau la cea mai mică înălțime față de ecuator. Pământul execută atât o mișcare anuală de revoluție în jurul Soarelui, cât și o mișcare diurnă de rotație în jurul axei polilor tereștri. Axa polilor Pământului nu este constant perpendiculară pe planul orbitei Pământului. Datorită acestui fenomen, cele 2 emisfere terestre sunt iluminate de Soare inegal în decurs de un an, fapt ce generează la latitudinile medii inegalitatea zilelor și a nopților, precum și succesiunea anotimpurilor.

Sursa: digi24.ro

0
March 22nd, 2017

Un nume de familie, de multe ori doar nume, este o parte a numelui compus/derivat al unei persoane care indică apartenența sa la o familie. Folosit alături de prenume, care este conferit pentru a distinge individual un membru al familiei de ceilalți, utilizarea numelui de familie este o practică foarte răspândită în toate culturile umane, dar fiecare are regulile sale de aplicare și folosire.

În România, similar cu aproape întreaga Europă, se obișnuiește ca soția și, respectiv copiii unei familii să moștenească numele de familie al tatălui. Există și excepții, depinzând de o anumită situație specifică. Spre exemplu, dacă părinții nu sunt căsătoriți și/sau tatăl copilului este necunoscut ori refuză recunoașterea copilului, numele de familie al mamei devine numele de familie al copilului.

Modern și democratic, actuala lege a căsătoriilor din România permite alegerea numelui de familie al unui cuplu prin selecționarea “tradițională” a numelui da familie al soțului, al soției sau al amândoura, sub forma unei a două nume separate sau chiar unite printr-o liniuță de unire.

Cele mai comune nume de familie din România sunt Pop, Popa, Popescu, Radu, Dumitru, Stan, Stoica, Gheorghe, Matei, Ciobanu, Ionescu, Rusu și Mihai.

Multe din numele de familie din onomastica românească sunt derivate, având sufixe tradiționale, așa cum ar fi -escu, -ăscu, -eanu, -an, -aru, -atu, sau -oiu, care sunt cele mai frecvent întâlnite. Aceste sufixe sunt specifice limbii române, constituind un semn de recunoaștere al apartenenței respectivelor nume la familia onomasticii limbii române.

De obicei, sufixul -escu este atașat unui prenume masculin (de cele mai multe ori), cu semnificația “fiul lui” [prenumele tatălui]. Spre exemplificare, nume de familie precum Anghelescu, Dănescu, Georgescu, Ionescu, Popescu, Săvescu, Stănescu și Udrescu respectă modalitatea de formare descrisă. Sufixul ușor schimbat, -ăscu, este mai rar întâlnit, corespunzând unei faze mai vechi a limbii române. În acest caz, procesul de fuziune a fost diferit, semnificația fiind diferită. Un alt nume propriu, de obicei ne-uman, a fost folosit prin compunere. Astfel, nume precum Borăscu, Dărăscu, Mărăscu, Orăscu și Zărăscu se încriu în această categorie.

Sufixul -eanu, sau varianta simplificată -anu, este, de obicei, atașat numelui unui loc, râu, deal, munte, zonă sau chiar al unui oraș sau al unei regiuni tradiționale românești. Astfel, nume de famile precum Argeșanu, Ardeleanu, Bănățanu, Constănțeanu, Deleanu, Dobrogeanu, Hațeganu, Moldoveanu, Munteanu, Prahoveanu, Oroveanu, Racoveanu, Sadoveanu, Timoceanu, Vrânceanu, Urleanu și Zogreanu sunt de această factură. Sufixul respectiv poate avea și sens echivalent lui -escu/-ăscu, ca în exemplul Oniceanu, derivat de la Onică (alături de Onicescu, prezent și el în onomastica românească).

Alte nume de familie românești sunt descriptive, derivând din ocupații sau au un caracter diminutival: Croitoru, Fieraru, Lemnaru, Moraru, Olaru, Țăranu, Tutunaru, Oieru, Văcaru sau Vânătoru; Băluț, Petruț, Țurcănașu.

Există o serie de nume de familie românești care desemnează numele unui animal sau al unei plante la care s-a atașat sau nu un sufix, adesea fiind vorba de porecle: Bourean(u), Căpreanu, Ciubotea, Jderoiu, Lupu, Ursu, Zimbrean.

Numele de familie românești sunt invariante indiferent că se referă la femei sau la bărbați.

Deși ordinea obișnuită de prezentare a numelui oricărei persoane este prenume, urmat de numele de familie, în catalogarea oficială se folosește, pentru motive evidente de ordonare alfabetică, ordinea nume de familie urmat de prenume. Similar, de multe ori, românii se prezintă în situații diferite menționând numele de familie ca prim nume sau doar numele de familie.

Cele mai populare nume de familie sunt: Popescu si Popa in Romania, Smith si Williams in Regatul Unit, Rossi, Russo in Italia si Schmidt si Weber in Germania.

Sursa: Wikipedia

0
March 17th, 2017

Majoritatea soferilor lasa motorul pornit cand afara este ger.

Este unul dintre cele mai raspandite mituri pentru soferi – daca afara este frig, atunci este bine sa pornesti motorul cu cateva minute inainte sa pleci la drum. Astfel, nu pleci cu motorul “rece” si acesta va rezista mai mult timp.

Acest mit este insa FALS! Cei de la Business Insider explica faptul ca aceasta practica aduce, mai curand, un mare deserviciu motorului. Pe langa faptul ca masina consuma carburant, motorul pornit pe loc lasa componente critice care ajuta motorul sa functioneze fara ulei.

Mitul incalzirii motorului a inceput in anii ’80 cand, din cauza frigului, combustibilul facea ca masina sa nu aiba probleme de functionare. Odata cu inlocuirea carburatorului cu injectorul electronic, aceasta problema a fost rezolvata.

0
March 3rd, 2017

Sistemul solar TRAPPIST-1, unde ar putea exista viata extraterestra, se afla la o distanta de 39 de ani-lumina. Descoperirea unui sistem solar cu 7 planete asemanatoare Terrei a trezit entuziasmul astronomilor. Pe 3 dintre aceste exoplanete recent descoperite de NASA ar putea exista apa lichida si deci forme de viata.

Din pacate insa, sistemul solar TRAPPIST-1 se afla foarte departe de noi, la 39 de ani-lumina distanta. Asta inseamna nu mai putin de 369 trilioane de kilometri. Daca am avea o nava care ar merge cu viteza luminii, am ajunge acolo in 39 de ani. Dar in prezent fizicienii spun ca nimic nu poate egala sau depasi viteza luminii.

Prin urmare, in cat timp am ajunge acolo, cu tehnologia de care dispunem in prezent? Space.com prezinta cateva exemple de calcul pana la steaua pitica TRAPPIST-1, in functie de navele spatiale pe care le avem acum.

Durata calatoriei cu navele spatiale actuale

Sonda spatiala New Horizons este cea mai rapida nava spatiala lansata pana acum. Are o viteza de 14 kilometri pe secunda si in prezent calatoteste spre limita exterioara a sistemului nostru solar. Cu aceasta viteza, ar putea ajunge la destinatie in aproximativ 817.000 de ani.

Sonda Juno, care s-a apropiat de Jupiter anul trecut, a atins o viteza si mai mare, de 265.000 km/h, datorita gravitatiei uriasei planete. Daca ar putea mentine constant aceasta viteza, Juno ar ajunge la TRAPPIST-1 in 159.000 de ani.

Voyager 1 este cea mai indepartata sonda spatiala lansata pana acum. In anul 2012 a iesit din sistemul nostru solar. Cu viteza actuala, ar ajunge la destinatie peste 685.000 de ani.

Trebuie sa retinem insa ca acestea sunt sonde spatiale fara echipaj uman. O nava spatiala cu oameni la bord, cum sunt cele folosite de NASA in prezent, poate atinge viteza de 28.160 km/h. Durata unei calatorii pana la noul sistem solar ar fi de peste 1,5 milioane de ani.

Singura metoda mai rapida, despre care savantii discuta in prezent, este proiectul Breakthrough Starshot, conceput de Stephen Hawking.

Savantul s-a gandit la o nava care sa fie propulsata cu laser si sa atinga astfel 20% din viteza luminii, adica 216 milioane km/h. Cu o nava care ar merge constant cu aceasta viteza incredibila durata calatoriei ar fi de numai 200 de ani. Din pacate insa, acest proiect nu a depasit deocamdata stadiul de concept.

Solutii Science Fiction

Prin urmare, singurele nave spatiale care ar ajunge suficient de repede la TRAPPIST-1 sunt cele din filmele SF.
Millennium Falcon poate depasi viteza luminii, astfel incat ar ajunge in doar cateva minute la noul sistem solar.

Nava Enterprise din “Star Trek” atinge viteza warp, iar calatoria ar dura aproximativ 14 zile, scrie publicatia Mashable.

Nava Nostromo din “Alien” atinge viteza luminii. Prin urmare, ar strabate distanta de 39 ani-lumina in 39-40 de ani.
Avalon, din filmul “Pasagerii” atinge doar jumatate din viteza luminii, astfel calatoria ar dura 80 de ani.

0