July 7th, 2016

Nici aceastã bãuturã spirtoasã nu a scãpat de vãlul unei istorii sub semnul legendei şi mitului. Produs al întâlnirii dintre civilizații, tequila se naşte din agavã, o plantã divinã şi misticã ale cãrei origini le regãsim in poveştile aztecilor şi ale zeitãților lor. Dupã ce femeile descoperã planta în mediul sãu terestru, aceasta se preface în Mayahuel, o preafrumoasã şi tânãrã zeițã, care fuge pentru a se cãsãtori cu Quetzalcoatl, zeul mântuitor. Ambii devin ramuri ale unui arbore pentru a nu fi gãsiți de bunica înspãimântãtoare a zeilor, Tzintzimitl, care le-a comandat execuția.

Quetzalcoatl reuşeşte sã supraviețuiascã, dar Mayahuel sfârşeşte devoratã de stele şi dupã ce îi sunt îngropate rãmãşițele în pãmânt, ia ființã prima agavã veritabilã, lovitã de un fulger puternic trimis de zei drept pedeapsã pentru faptele zeitei. Dupã furtunã, frunzele lungi şi țepoase ale agavei ard, lãsând la luminã numai inima plantei din care țâşnea sângele lui Mayahuel, un nectar dulceag cu gust de miere şi miros îmbietor. De atunci nectarul acesta devine o bãuturã rituala şi o ofrandã ceremoniala pentru zei. Termenul de “tequila” are şi el un iz de mister. Se spune cã ar fi un vechi cuvânt al tribului Nahuatl, însemnând “locul unde se recolteazã”. Alte surse spun cã ar însemna “piatra care taie”, aluzie la obsidianul din zonã. Sau ar mai fi posibilitatea unei coruperi a numelui nativilor Ticuilas. Maguey, un alt nume pentru agavã, nu este un termen autohton, ci împrumutat din Antile, prima referințã la aceastã plantã apãrând într-o lucrare a lui petru Martirul din 1533. Şi Codicele Florentin o menționeazã ca hranã a aztecilor. Nahuatl numeau planta “metl” sau “mexcametl”, de unde derivã mezcalul. Planta este venerata ca reprezentare terestrã a zeiței Mahayeul, cea cu 400 de sâni pentru cei 400 de copii, Centzon Totchtin.

Istoria bãuturii de la tradițional la modern merge adesea mânã în mânã cu istoria tulbure şi haoticã a Mexicului. Vinul mezcal, strãmoşul tequilei, a început sã fie produs la scurt timp dupã venirea conquistadorilor. Avea denumiri variate, precum brandy mezcal, vin de agave, tequila mezcal şi în fine, tequila, dupã micul oraş omonim din statl Jalisco. Conform legii, doar alcoolul distilat din agave albastre din Jalisco şi alte câteva mici arii învecinate poate fi numit tequila. Populațiile precolumbiene fermentau sucul de agave, producând din el pulque, “darul zeilor”, o bãuturã slabã dar bogatã în vitamine. Pulque o consumau inițial doar preoții şi nobilii azteci, dar ulterior secretul producției a fost dezvãluit. Frunzele de agave aveau o arie de întrebuințare mai largã însã, amerindienii fabricând din ele covoare, haine, funii sau hârtie.

La începutul secolului al XVI-lea, spaniolii primesc de la bãştinaşi ofrande din suc fermentat de agave, ceea ce i-a impresionat şi determinat sã-şi fabrice recipient de distilare şi sã prepare licoarea singuri în zona Noii Galicii (Jalisco), iar în anii 1700 vinul mezcal ajunge sã fie un produs de export extrem de important. Tradițional, toate tipurile de tequila erau un tip de mezcal, dar astãzi sunt produse diferite prin proces şi gust. Mezcalul se produce nu doar din agava albastrã şi se distileazã o singurã datã. Pãrinte al mezcalului este considerat Don Pedro Sanchez de Tagle, marchiz de Altamira şi Caballero al ordinului de Calatrava, care a deschis în 1600 prima fabricã la hacienda Cuisillos. Primul producãtor care şi primeşte licențã este însã un aristocratpe nume Jose Antonio Cuervo, care dobândeşte dreptul de a cultiva o porțiune de pãmânt de la regele spaniol în 1758. Amatorii primesc o loviturã în 1785, când Carol al III-lea interzice spirturile locale pentru a face loc alcoolului spaniol. 10 ani mai târziu prohibiția se încheie şi în acest timp mexicanii inventeazã metoda coacerii agavelor pe ascuns, o etapã a distilãrii mezcalului care mai e folositã şi azi. Jose Guadalupe Cuervo are permisiunea regelui Carol al IV-lea de a comercializa vinul mezcal (1795).

Tequila nu câştigã însã o popularitate însemnatã decât dupã 1821, când Mexicul devine independent şi produsele spaniole sunt mai greu de obținut. Dupã o perioadã de producție inconsecventã, la restabilirea republicii are loc transformarea într-o industrie realã. În 1860, Jesus Flores, patron a douã taverne, este primul care îmbuteliazã tequila în recipient de sticlã. Pânã în 1880 doar în Guadalajara se înregistreaza vânzãri de 10.000 de butoaie de tequila. Dupã 1911, la consumarea revoluției mexicane sentimentul patriotic creşte, iar odatã cu el şi consumul licorii. Guvernul şi industria cinematograficã încurajeazã rãspândirea celei care va cuceri titlul de popularitate în Mexic. Astãzi Cuervo şi-a pãstrat statutul de cel mai mare producãtor. Alte distilerii deschise în secolul al XIX-lea care încã mai au activitate le include pe cele de la Tequila Herradura şi La Preservancia Sauza.

Primul premiu pentru mezcalul de Tequila vine la Expoziția Mondialã Chicago din 1893. La începutul secolului al XX-lea, licoarea zeilor se vinde atât în sticle, cât şi în pachoncita, o butelcuțã platã care încãpea în buzunar, idee care i-a ajutat pe mexicani sã se fereascã de gripa spaniolã din anii ’30, pentru cã un leac recomandat de medici era tocmai tequila cu lãmâie verde şi sare. În 1916 trupele americane descoperã bãutura în rãzboiul cu pancho Villa. Prohibiția din State impulsioneazã popularitatea bãuturii care trece ilegal granița. Apoi în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial cererea de tequila ia proporții dupã ce bunurile europene devin greu de obținut. Tequila ia şi mai mare avânt în momentul în care studenții din California încep sã o foloseascã pentru a prepara cocktailul Margarita.

În aceastã perioadã se fac şi eforturi de reglementare a industriei tequilei. Primele standarde se pare cã dateazã din 1947. Nicio tequila nu are voie sã se situeze sub limita de 51% conținut de agave albastre (Weber). Licorile din top au însã un conținut de 100%. Pe 21 octombrie 1959 este înființatã Camera regional a Industriei Tequilei. În anii ’70 se delimiteazã aria de producție a tequilei şi se obține denumirea de origine controlatã. Devenitã fenomen mondial, astãzi existã în jur de 1000 de mãrci de tequila, producția anualã atingând undeva pe la 242 de milioane de litri…

Sursa: historia.ro

0
July 7th, 2016

Numele celor mai mari mafioţi din istorie a produs teamă în rândul celor care trăiau în apropierea lor, iar cei aflaţi la distanţă i-au privit de multe ori ca personaje negative din poveşti, cu toate că acţiunile lor criminale arătau că trăiesc în lumea reală.

Al Capone (1899-1947)

Al capone este cel mai cunoscut gangster din toate timpurile. Şi-a început afacerile la 14 ani, în Chicago. Al Capone a coordonat o adevărată reţea de trafic cu alcool, jocuri de noroc sau prostituţie.    Una dintre cele mai mari şi sângeroase operaţiuni ale mafiotului de origine italiană a avut loc de Sfântul Valentin, în 1929, când şi-a eliminat aproape toţi inamicii într-o singură zi, după o acţiune a grupării sale, Chicago Outfit. După acest moment, autorităţile îl vor urmări atent, iar în 1932 Al Capone e condamnat la 11 ani de închisoare pentru evaziune fiscală. În noiembrie 1939 va fi eliberat condiţionat, mafiotul nu va mai face probleme autorităţilor.

John Gotti (1940-2002)

John Gotti a fost unul dintre cei mai faimoşi şi periculoşi mafioţi din lume. A devenit cunoscut după ce l-a ucis pe Paul Castellano în 1985, şeful grupului Gambino şi devenind liderul acestui grup. La puţin timp, a fost arestat de FBI şi condamnat la închisoare pe viaţă pentru crimă, evaziune fiscală, cămătărie şi alte capete de acuzare. A murit de cancer în 2002.

Carlo Gambino (1902-1976)

Gambino a început de tânăr activitatea infracţională, la 19 ani fiind deja cunoscut de gangsterii italieni. Pleacă în Statele Unite unde lucreză pentru diferite grupări. În 1957, îl ucide pe Albert Anastasia, mafiot şi criminal important din New York. Gambino a controlat o bună parte din oraşul New York, până la moartea sa, din cauze naturale, în 1976.

Lucky Luciano (1897-1962)

Numele său adevărat era Salvatore Lucania. Ajuns cunoscut sub numele de Charles Luciano, el a rămas în istorie drept cel mai vestit „cap” al mafiei siciliene din Statele Unite ale Americii, dar afacerile sale s-au derulat şi pe alte continente. În „cariera sa de criminal” a avut grijă de fiecare dată să-şi elimine colaboratorii. La sfârşitul anilor ’30 este unul dintre cei mai importanţi mafioţi din Statele Unite ale Americii, iar după cel de-al Doilea Război Mondial va fugi în Cuba şi Italia unde îşi continuă o parte din afaceri, mai ales cele care implicau drogurile.

Pablo Escobar (1949-1993)

Cel mai faimos traficant de droguri rămâne columbianul Pablo Escobar. Acesta şi-a început ascensiunea încă din anii 70, iar în anii 80 era unul din cei mai bogaţi oameni din lume, un top al publicaţiei Forbes plasându-l pe locul 7 în ceea ce priveşte averea. Pe lângă afacerile cu droguri, Escobar avea grijă ca oamenii săi să îndepărteze nu doar concurenţa, dar să asigure şi pentru alte grupări asasinate.

Joaquin „El Chapo” Guzman

Joaquin „El Chapo” Guzman este unul dintre cei mai mari mafioţi contemporani, un lider de necontestat în industria drogurilor. Cartelul pe care-l conduce, Sinaloa, este gruparea criminală cea mai puternică din Mexic, în timp ce Guzman e considerat cel mai bogat gangster din lume cu o avere de peste un miliard de dolari. A fost condamnat de mai multe ori, iar în prezent este în închisoarea de maximă securitate Almoloya de Juarez.

Sursa: adevarul.ro

0
July 4th, 2016

Dacă vrei să știi cum programezi calculatorul să se închidă singur, este suficient să ții minte doar cuvântul ,,shutdown”.

Indiferent dacă aveți Windows XP sau Windows 10, această comandă funcționează. Faceți click pe Start și tastați CMD urmat de Enter. Ca alternativă, puteți apăsa pe Windows + R pentru a deschide fereastra Run și puteți tasta acolo CMD. După ce ați ajuns la ecranul negru, tastați fără ghilimele ,,shutdown -s -t 3600”, unde 3600 este numărul de secunde care vreți să treacă până când vi se va închide computerul. Parametrul -t implică faptul că veți introduce unitatea de timp în secunde, iar -s definește acțiunea ce va avea loc la terminarea timpului. Puteți, de exemplu, să puneți -r în loc de -s, iar computerul se va restarta, în loc să se închidă. Shutdown -? urmat de Enter va afișa toți parametrii suportați de această comandă. Pentru a anula o comandă tastată eronat, introduceți Shutdown -a, unde -a vine de la Abort în limba engleză.

0
July 1st, 2016

Battle of the Bastards este episodul 9 din sezonul 6 din Urzeala Tronurilor, iar acesta a inclus cea mai impresionantă luptă din întregul serial.

Dacă sunteți fani Game of Thrones și nu ați văzut încă ultimul episod, este recomandabil să ocoliți acest material până când l-ați vizionat. Trecând peste avertismentul de mai sus, Battle of the Bastards vă va lăsa cu siguranță cu gura căscată, dacă nu a făcut-o deja. Interacțiunea dintre trupele lui Jon Snow și cele ale lui Ramsay Bolton extrapolează scala la care se produc scenele de luptă în Urzeala Tronurilor. În principiu, au existat multe dezbateri și după episodul 9 din sezonul trecut, intitulat Hardhome, dar de această dată combinația dintre efecte speciale și cascadorii a fost și mai subțire.

Pentru a vă ajuta să înțelegeți mai bine cum a fost posibilă lupta din cel mai recent episod din Game of Thrones, cei de la HBO au publicat un clip intitulat Anatomia unei scene care ar trebui să reușească să vă răspundă la toate întrebările pe marginea subiectului. Nu de alta, dar unele cadre au părut pur și simplu supra naturale, ca să nu le definim ca fiind absurd de scumpe. Apropo, au fost necesare 25 de zile de filmări pentru imortalizarea secvenței care ocupă aproximativ jumătate din episodul 9 al sezonului 6 din GoT.

Pentru a captura caii care se deplasează cu o viteză remarcabilă pe câmpul de luptă, regizorul Miguel Sapochnik s-a bazat be un sistem video cu telecomandă montat pe Land Rover de ultimă generație. Întregul gadget poartă numele tehnologic Brațul Rusesc. Pentru a transforma câteva sute de figuranți în câteva mii, experții în efecte speciale au apelat la niște artificii artistice care vor reuși fără echivoc să vă introducă în mijlocul acțiunii. Cerul plin de săgeți a fost de asemenea generat pe computer, dar interacțiunea inițială dintre Jon Snow și un perete format din cai ce se deplasau cu mare viteză a fost adevărată în întregime.

0