Archive for the ‘Locale’ Category

Poveşti neştiute despre Piteştiul de altădată! Birjarii din Piteşti erau beţivi, recalcitranţi şi ţepari

Monday, March 28th, 2016

În anii ’30, trăsurile şi automobilele circulau laolaltă pe străzile Piteştiului. Birjarii erau însă cei mai indisciplinaţi „conducători” din trafic, fiind deseori prinşi beţi „la volan”, îmbrăcaţi jerpelit şi nerespectuoşi cu clienţii, plângerile la adresa lor curgând cu nemiluita. În dosarele Poliţiei Piteşti din anii 1930-1940, păstrate la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale, se găsesc multe înscrisuri referitoare la circulaţia trăsurilor pe drumurile publice, regulile de organizare, dar şi sancţiunile pe care le primeau „căpraşii” contravenienţi la Legea Circulaţiei.

Cele mai multe notificări se referă însă la comportamentul birjarilor din Piteşti, care circulau tot timpul beţi la „volan”, nu respectau regulile de staţionare, erau recalcitranţi cu forţele de ordine şi aveau un comportament neadecvat faţă de clienţi. Dincolo de tot acest comportament inadecvat, birjarii piteşteni erau şi nişte ţepari renumiţi: nu de puţine ori aceştia luau banii în avans şi apoi „uitau” să-şi mai onoreze comenzile. Fiindcă nu existau prea multe modalităţi de pedeapsă, cei mai mulţi birjari se alegeau cu suspendarea pe câteva zile a carnetului, timp în care respectivii nu mai aveau voie să urce pe capra trăsurii.

Şeful „Gărei” Piteşti i se plângea primarului de „focarul de murdărie” făcut de trăsuri

Domnului Poliţai spre ştiinţă…D-lui Primar al Oraşului Piteşti
Cu onoare vă rugăm a da dispoziţiuni ca trăsurile de piaţă care aşteaptă la gară sosirea trenurilor să staţioneze împrejurul rondului iar la sosirea trenurilor să se permită accesul în mod treptat, după nevoile şi cerinţele ce vor fi. Vă rugăm acest lucru, întrucât s’a făcut un focar de murdărie în faţa intrării principale în gară, care exală un miros atât de puternic, că face imposibil ca funcţionarii să lucreze în birourile gării şi călătorii să staţioneze în sălile de aşteptare. Noi am primit dispoziţiuni să se menţină curăţenia şi pe acest teren, care de fapt revine primăriei. Vă rugăm a ne comunica şi nouă dispoziţiunile pe care le-aţi luat.
Piteşti, Şeful Gărei Aurel Vişinat.

Beat la ….„capră”

D-lui Şef al detaşamentului Gări – Vă facem cunoscut că birjarul Rădescu Nicolae zis Făcăleţ, care până în present a fost căpraş pe trăsura 42 a fost suspendat trei zile cu începere de astăzi, 11 ianuarie 1933, pentru că a fost găsit beat pe capra trăsurii şi vă rugăm a se lua măsuri ca numitul în acest timp să nu mai conducă vreo trăsură. Şeful Poliţiei Circulaţie

Birjarii au făcut scandal la sosirea prefectului cu trenul de la Bucureşti

Domnule şef. Avem onoare a raporta că dela 26 la 27 iunie a. c., la acest Comisariat a fost linişte. Reclamaţiuni nu s’au primit. Tot odată înaintăm şi nota gardianului public Răduţu Petea care face serviciul la circulaţie, prin care arată că căpraşii dupe trăsurile no 36, 11,41 şi 9, nu menţine ordinea şi vă rugăm să bine voiţi a dispune suspendarea deoarece acest caz s’a petrecut tocmai la trenul cu care a sosit Dl Prefect dela Bucureşti. Eri la ora 24.00 a sosit dela Bucureşti Dl Prefect al Jud. Argeş şi Dl Primar al oraşului.

Birjarii -„taximetrişti” îşi păcăleau clienţii

Domnule comisar. Subsemnatul Neculai Munteanu profesor în oraşul Dorohoi… am onoarea a vă aduce la cunoştinţă următoarele: În seara de 3 mai a.c. am angajat trăsura cu no 38 pentru ca a doua zi de dimineaţă să vină la ora 7 în str. Trivale no 7 pentru a pleca la gară urmând a călătorii spre Bucureşti cu trenul de 7 şi 45. Acest birjar pentru a fi angajat mi-a pretins şi luat suma de douăzeci lei. Am aşteptat până la ora 7 şi 35 dimineaţa şi nu a venit. Când am angajat trăsura şi am achitat suma de 20 de lei birjarului am fost însoţit de domnul Căpitan magistrat Bădulescu Ghe. din Bucureşti.
Rog a dispune să se ia măsuri severe contra acestui birjar şi tot odată să mi se comunice rezultatul. Primiţi vă rog stima ce vă păstrez.

Un ziarist îi cerea chestorului judeţului să se implice în debandada creată de birjarii din Piteşti

Cea mai aprigă critică la adresa birjarilor piteşteni, beţivi, recalcitranţi şi prost crescuţi a făcut-o, într-o scrisoare adresată chestorului de poliţie, Mihail Lungeanu, scriitor şi ziarist, care era şi inspector oficial al Ministerului de Interne, scrisoare datată 9 ianuarie 1933.

Domnule Chestor,
Vă adresez această cerere timbrată spre a vă înlesni prilejul să luaţi o măsură care să onoreze oraşul Piteşti. Ca scriitor şi ziarist, şi adesea şi în calităţi oficiale ca inspector general în Ministerul de Interne şi Instrucţiunii publice, am călătorit şi călătoresc foarte mult şi des în toată ţara. Cu adâncă părere de rău trebuie să mărturisesc că nici un oraş, nici chiar târgul Lipcani din Basarabia, nu prezintă spectacolul de dezordine în ceea ce priveşte trăsurile ca oraşul Piteşti. Au fost, e drept, când şi când măsuri, dar acelea au fost trecătoare, şi numai cât timp au fost supravegheate de către un organ poliţienesc. Educaţie şi disciplină n’a fost nici odată. Iuţii birjari nu păstrează rândul, întrecându-se între ei şi înjurându-se. Apoi fac oferte publicului, care de care. Pe drum acostează pe toţi trecătorii să-i ducă cu preţ redus iar la destinaţie cer îndoit de cât taxa. Pe lângă că mai mulţi conducători, în deosebi cei de noapte, sunt ţigani, apoi unii sunt minori, şi cu rele purtări, gâlceroşi, obraznici. Nu numai că n’au uniforme, dar sunt şi jerpeliţi, îmbrăcaţi în toate chipurile. Trăsurile n’au toate tarife. Caii sunt mulţi neapţi, neputând să meargă în trap… şi f. mulţi neurcând dealurile.
În toate serile când vin am neplăceri, fiind nevoit să îi evit, strecurându-mă repede din gară, sau dând prin dos. Dacă vreau o trăsură se bat zece care să mă ia, strigându-se pe nume şi înjurându-se între ei. După ce plec încep neplăcerile. Mai nici o trăsură nu urcă cu uşurinţă dealul pe strada Vasile Lupu, la altele coborând birjarii să îi ia de hăţuri. Când ajung acasă şi plătesc, oricât aşi da, n’am auzit niciodată o mulţumire. Taxa obişnuită este de 60 de lei. De la acest preţ în jos fac scandal. Am început să le dau din ce în mai puţin, apropiindu-mă de taxă. Ultimul birjar de noapte cu no 42 a cârtit necuviincios când m-a dus la ora 10 şi un sfert şi i-am dat 30 de lei ca acum vreo două săptămâni. Eram cu soţia şi cu o valiză.
Astă seară, venind cu o fetiţă şi cu două colete mici, am voit să iau un birjar. Eşind la peron am asistat la întrecerea care să fie la rând. Vreo 3 trăsuri au trecut înaintea altora venind de la urmă. Au început certurile între ei şi înjurăturile. După ce a apărut un sergent care lipsea de la început, au început reclamaţiile între ei. Sergentul şi-a făcut datoria şi i-a notat. Voind să mă duc la cel dintâi aşezat la rând am fost strigat pe nume de cel de al doilea să mă duc la el. M’a indignat chemarea lui îndrăzneaţă şi certăreaţă şi i-am făcut observaţie că nu trebuie să strige publicul ci să aştepte liniştit să-i vie rândul şi al doilea nu trebuie să strige pe nume.
La această observaţie a intervenit cel d’al treilea în rând, un tânăr foarte necuviincios, care luându-i apărarea, zicea el în numele breslei, s ’a dedat la o discuţie pe ton ridicat şi cu expresiuni triviale. Birja avea no.48. A fost notată şi de sergent. Am plecat pe jos, în urmă rămânând aproape 10 trăsuri goale. Discuţia şi scandalul au continuat şi după ce am chemat pe domnul sergent Ionescu. Acel birjar cu no 48, la observaţia mea că nu trebuie să strige publicul şi îndeosebi pe nume, insista să i se explice de ce nu are voie să facă aceasta. Cu greu s-a domolit. Cred că n’ar strica să li se facă o şcoală din când în când la poliţie, pe lângă măsurile mai severe şi moralizatoare la faţa locului.
Deocamdată sunt în drept să aştept o cercetare şi o lecţie pentru cei doi indicaţi, îndeosebi pentru cel cu no 48 spre a nu fi nevoit să semnalez cazul organelor superioare şi a relata faptele şi pe calea publicităţii. Cu stimă, Mihail Lungeanu, scriitor, consilier…

Ţiganii- cioclii şi minorii, birjari impostori

Nu doar clienţii aveau de reproşat ceva birjarilor, ci şi aceştia se reclamau la Poliţie, pe motiv că unii dintre ei circulă fără permis, transportă morţii sau sunt hoţi de buzunare.

26 iunie 1930 -Domnule Poliţai,
Noi subsemnaţii căpraşi conductori de Birji pe piaţa oraşului Piteşti cei ce posedăm permise de conducere cu onoare venim înaintea D-voatră pentru a vă face cunoscut că cea mai mare parte din căpraşi pe trăsuri sunt diferiţi, jugravi, vopsitori, lustragii şi ţigani care sunt cioclii la morţi ba, chiar şi pungaşi de buzunare şi minori. Printre care toţi aceştia nu au nici un fel de permis de conducere pe trăsură. Pentru care noi cerem ca cei ce vor a fi conductori pe capră a fi legitimaţi prin permis de conducere la fel cum avem şi noi scoase de la Poliţia oraşului Piteşti. Cu onoare vă rugăm a lua măsuri şi a dispune ordine necesare pentru liberarea acestor permise de conducere.

Sursa: Universul Argesean

0

Cele mai furate carti din librariile pitestene

Wednesday, January 13th, 2016

Nu ne mai miră: se fură și cărți. Inclusiv din librăriile, puține câte mai sunt, din Pitești.


O cunoscută companie care are magazine și în Pitești a făcut chiar și un clasament al celor mai furate cărți din librăriile sale din „capitala” județului Argeș.
Astfel, în anul 2015 cele mai furate volume din librăriile respective au fost, în ordine, „50 de umbre ale lui Grey” (autor, E. L. James, carte în baza căreia anul trecut a fost realizat un film cu succes la public), „Cronica de Cotroceni” (scrisă de Adriana Săftoiu, fost consilier al fostului președinte Traian Băsescu), „Insurgent” (de Veronica Roth), „Fluturi” (de Irina Binder) şi „40 de zile” (de Chris Simion). De furat, dar mai puțin, s-a furat şi cartea „Pas cu pas”, carte scrisă de preşedintele României, Klaus Iohannis.

Sursa: epitesti.ro

0

Misterele piramidei din Pitesti, construita in anii `80

Thursday, September 10th, 2015

Langa Pitesti exista o piramida care ascunde numeroase mistere povestite de localnici. Monumentul este copie a piramidei lui Keops si a fost construit cu aprobarea lui Ceausescu in anii ‘80.

Copia fidela a piramidei lui Keops din Egipt a fost construita integral din otel si sticla, dar geamurile nu au mai rezistat in totalitate trecerii vremii si intemperiilor. Scopul ei declarat a fost cercetarea efectelor unor forte bizare asupra cresterii plantelor si, in final, manipularea genetica a acestora, in vederea folosirii in industria alimentara. Ce s-a petrecut insa in interiorul ei, pana sa cada in paragina si uitare, a intrecut insa orice asteptare a cercetatorilor.

Piramida din Pitesti, asa cum este cunoscuta de localnici, apare privitorului din fuga masinii, pe autostrada A1. Nu se poate ajunge la ea decat de pe malul Argesului, pe langa statia de epurare. Localnicii se feresc sa stea prea mult in apropierea acesteia, datorita unor povesti auzite de la parinti despre fenomene incredibile, la limita cunoasterii si povesti incredibile petrecute acolo.

Apa purificata cu nufarul de Nil

La momentul constructiei, piramida avea un nume pompos, “Laboratorul National de Cercetare Fundamentala” iar oamenii vorbeau in soapta ca ar fi fost cladita de serviciile secrete sau de armata. Scopul initial al misterioasei piramide a fost, insa, mult mai practic: purificarea apei, pentru transformarea in apa potabila, folosind o metoda inedita.

Piramida a ajuns, din pacate, o ruina

Sefa proeictului de cercetare era dr. Marioara Godeanu, de la Institutul Central de Biologie, iar metoda folosita era filtrarea apelor reziduale, in interiorul piramidei, folosind nufarul de Nil ca filtru de sedimente. Pe langa apa purificata, din procedeu rezulta si un mal, biomasa, care era folosita in agricultura ca ingrasamant. Insa nu numai nufarul de Nil avea efecte miaculoase asupra apei, ci chiar piramida in sine, pentru ca apa murdara era urcata in varful acesteia, folosindu-se pompe, si curgea catre sol printr-un labirint de canale cu verdeata si nuferi, iar in bazinele de la baza ajungea limpede precum cristalul.

“Efectul de piramida”

Forma uriasului aparat de purificare nu era insa intamplatoare, ci se urmarea ca asupra apei sa se aplice si forte nebanuite. Era vorba de asa-zisul “efect de piramida”, observat de cercetatori atat in piramidele egiptene cat si in obiectele care au aceeasi forma. Un cercetator ceh brevetase chiar o metoda inedita de ascutire a lamelor de ras folosite, prin simpla pozitionare a acestora sub o piramida miniaturala. Mai mult, cercetatorii tulburarilor de somn observasera ca aplicarea unei piramide sub patul bolnavului transforma insomniile intr-un somn profund si linistit. Oamenii de stiinta au constatat, dupa studiul unor asemenea fenomene, ca exista modificari ale continuumului spatio-temporal sub influenta formei acestui obiect.

“Efectul de piramida” a fost observat de cercetatori atat in piramidele egiptene cat si in obiectele care au aceeasi forma.

Plante crescute peste noapte, oameni vindecati miraculos

Poate de aceea toate plantele care cresteau, sub lumina soarelui, in piramida de sticla evoluau in mod miraculos, cu o viteza mult mai mare decat intr-un mediu natural. Intre timp, cercetatorii migrau cu studiul catre zona farmaceutica. S-a studiat influentarea fenomenului de cristalizare din solutii suprasaturate, in sensul numarului de germeni si a marimii acestora, remarcindu-se diferente semnificative in functie de zona din piramida in care este plasat cristalizorul. S-a vazut cum creste viteza de polimerizare a unor rasini epoxidice.

Oamanii au facut chiar si masuratori radiestezice, observandu-se ca spatiul interior, desi aparaent identic, era structurat intr-un anume fel. Insa rezultele cercetarilor, zeci de fisete, si-au pierdut urma. Oamenii care lucrau la intretinerea instalatiilor sustin ca au fost evacuate, intr-o noapte, cu mai multe masini negre. O serie de legende s-au dezvoltat pe marginea fenomenelor neobisnuite petrecute in piramida, precum a unor paznici bolnavi care si-au petrecut tura de noapte dormind in piramida si s-au trezit sanatosi, sau a unor femei carora medicii nu le dadeau nici o sansa sa faca copii si care sub efectul constructiei de sticla au devenit mame.

Numarul de aur traseaza proportia

Dar care ar putea fi cauza acestor efecte miraculoase? Cercetatorii fenomenelor paranormale sustin ca vibratiile existente in mediu sunt accentuate in interiorul pirtamidei, care functioneaza ca o antena conectata la un amplificator. Vibratia piramidei interactioneaza cu componentele materiei, esentele de flori sunt amplificate, cristalele cresc, apa pierde gustul de clor.

In interiorul piramidei s-au facut numeroase experimente Microcampurile organismelor vii sint modificate de vibratia piramidei. O posibila explicatie ar putea rezulta din proportiile constructiei, respectiv raportul dintre latura patratului de baza si inaltime. In cazul piramidei din Pitesti, acesta este 1,618, numarul de aur, proportia care se gaseste, ca o marca a Divinitatii, in toata lumea vie.

0

În 1848, un incendiu distruge Piteştiul în întregime. Focul a durat 4 ore şi a mistuit tot: case, prăvălii, mărfuri şi biserici

Monday, August 24th, 2015

„În 1848 se întâmpla o tragedie în târgul nostru: un mare incendiu. În ziua de 18 august, miercuri seara, la orele 3 noaptea, a luat foc oraşul Piteşti şi a ars tot târgul, trei mahalale şi trei biserici: Sfântul Nicolae, Sfântul Gheorghe şi Mavrodolu. Focul a durat 4 ore şi a mistuit tot: case, prăvălii, mărfuri şi biserici…”. (Marele Dicţionar Geografic al României, vol. IV).

Bisericii Sfântul Gheorghe i-a ars acoperişul de şindrilă şi amvonul, clopotele căzând jos… Mărturie este Sinodicul, care descrie cum negustorii şi-au salvat o parte din mărfuri, introducându-le în biserică. Confirmarea focului şi a pagubelor suferite de biserică apar şi într-o jalbă dată Primăriei în 1864 de către preoţii: protopop Gheorghe Economul şi Sandu Duhovnicul. Deşi, în urma incendiului, Piteştiul este distrus în întregime, datorită importanţei sale economice şi comerciale de la acea vreme, oraşul este reconstruit din temelii în scurt timp.

Încă de la 1845, la Piteşti existau fabrici de pălării, de săpun, de obiecte de piele, de tutun, de preşuri şi de rogojini. Ulterior s-a impus ca un centru economic şi cultural al acestei zone, iar în secolul al XX-lea a devenit reşedinţa judeţului Argeş. „În anul 1848, din cauza unui incendiu devastator, oraşul a fost distrus aproape în întregime, aşa încât nu s-a păstrat nicio clădire din Evul Mediu. Însă datorită importanţei sale, Piteştiul a fost reconstruit în scurtă vreme”, afirmă şi fostul director al Muzeului Judeţean, Spiridon Cristocea.

 

„Plasa Piteşti are o comună urbană şi 31 de comune rurale, formate din 149 sate şi cătune, cu o populaţie de 28.000 de suflete, 6.673 case şi 72 de biserici”

Marele Dicţionar Geografic al României: Piteştiul secolului 19: Plasa Piteşti are o comună urbană şi 31 de comune rurale, formate din 149 sate şi cătune, cu o populaţie de 28.000 de suflete, 6.673 case şi 72 de biserici. Reşedinţa acestei plase este în Piteşti, capitala judeţului… Statul posedă în plasă patru proprietăţi, aducând un venit anual de 14.935 lei şi 987 pogoane pădure. Produce mai ales porumb bun, vin şi rachiu de prune. În timpul din urmă au început a se forma şi mici industrii în oraşul Piteşti… Oraş comercial servind de întrepozit producţiunilor judeţelor Muşcel, parte din Vâlcea şi Argeş. Piteştiul are o populaţie de 15.570 locuitori şi aici este reşedinţa tutulor autorităţilor administrative precum: Prefectura, Comitetul permanent, Tribunalul, Primăria, Creditul Agricol, Poşta, Telegraful. Piteşti posedă un liceu: Liceul I. C. Brătianu, clasic, înfiinţat ca gimnaziu la 1866, transformat, o şcoală de meserii, 3 şcoli primare de băeţi şi 3 de fete, mai multe institute, o şcoală izraelită, o şcoală la biserica catolică, una la biserica luterană şi una de fete mici… Mai are o biserică catolică, una luterană, una protestantă, una armenească şi o sinagogă, 4 cimitire, o grădină publică, un bulevard frumos plantat care duce de la gară în centrul oraşului, o fabrică de postav, una de producte chimice şi un spital de 40 de paturi.

Oraşul Piteşti are un budget de 475.107 lei, 63 bani (1895 – 1896)…

În acest oraş se ţin anual mai multe bâlciuri, din care cele mai principale sunt: la Sf. Gheorghe, la Înălţarea Domnului, la Dumineca tutulor Sfinţilor şi la Drăgaica (24 iulie).
Piteşti este cap de linie a mai multor şosele naţionale şi judeţene, precum şoseaua Piteşti – Bucureşti, şoseaua Piteşti – Câmpulung, şoseaua Piteşti – Curtea de Argeş – R. Vâlcea, şoseaua Piteşti – Slatina, şoseaua Piteşti – T. Măgurele şi şoseaua Piteşti – Giurgiu…”

„La culesul viilor, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu se deşertă Capitala de boeri cari, ca şi Domnul cu Curtea lui, veneau să-şi culeagă viile din podgoriile piteştene”

Istoric. „După cercetările până azi făcute, pe locul unde se aflî aşezat oraşul Piteşti, se ridică, în timpul dominaţiunei romane, oraşul Pirum. Legenda spune că Negru-Vodă ar fi descălecat Piteşti, ca şi Curtea de Argeş, Târgoviştea, Buzăul şi Câmpulungul. Sigur este că multe din hrisoavele lui Mircea sunt datate din oraşul Piteştilor, la sfârşitul secolului XIV. De la 1388 încoace, Domnii Ţărei – Româneşti au avut printre oraşele lor de reşedinţă şi Piteşti. De atunci, morile, viile şi drumul cel mare care trecea de la Bucureşti prin Piteşti la Câmpulung şi, de aci, prin pasul Branului, la Braşov, au dat o viaţă, o însemnătate politică şi o bogăţie comercială şi industrială, cari s-au continuat, crescând de la 1437 şi până în secolul trecut.

Radu – Vodă, Vlad – Vodă, fiul lui Vlad – Vodă, Mihnea – Vodă, Neagoe Basarab (Basarab – Vodă, fiul lui Basarab – Vodă), alţi domni din secolul XVI, precum şi din secolul XVII, Matei Basarab şi Brâncoveanu locuiesc adesea în Piteşti.

Oraşul îşi are încă din secolul XVI judeţul şi pîrgarii săi certificaţi de hrisoave domneşti şi de zapise particulare. Comerciul său cu Braşovul este de la 1503 mult mai activ de cât al altor oraşe din Ţara – Romînească. Piteşti aveau pârcălabi, pe cari hrisoavele secolului XVII ni-i arată stând de paza oraşului şi judecând pricinele locuitorilor. Multe familii boereşti, ai căror membri au jucat roluri însemnate în istoria Ţărei, şi-au avut originea din Piteşti. Negustori cu averi însemnate au locuit aici, mai cu seamă în secolul XVII. Viile din dealurile piteştene erau vestite în toată Ţara. De la 1507, din timpul lui Mihnea-Vodă se pomeneşte în hrisoave de viile domneşti din podgoriile Piteştilor (Ştefăneşti, Izvoreni, Văleni, Huma, coasta-câmpului, Târg-în-Deal). Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu au viile lor în podgoriile piteştene.

Călătorii secolului XVIII vorbesc de calitatea bună, de gustul uşor şi plăcut al vinului din viile Piteştilor. În poeziile populare se cântă încă următoarele versuri: „Cu ce-i bun să mi-o hrăneşti – Cu vin vechi de la Piteşti – Cu pâine de la Ploieşti – Cu haine din Bucureşti”.

La culesul viilor, în timnpul domniei lui Constantin Vodă Brâncoveanu se deşertă capitala de boeri cari, ca şi Domnul cu Curtea lui, veneau să-şi culeagă viile din podgoriile piteştene. Goleştii, Leurdenii, Grădiştenii, Floreştii, Bălăcenii, Creţuleştii, Izvoranii şi alţi boeri erau toţi proprietari de vii în dealurile Piteştilor. Tot astfel, de danie sau prin cumpărătoare, aveau vii mari sau numai răzoare în podgoriile piteştene, mănăstirile Vieroşului, Trivalea, Câmpulungul, Radu Vodă din Bucureşti şi câte alte mănăstiri. La poalele viilor, hrisoavele şi zapisele ne certifică încă de la 1600 întinse ogrăzi de pruni, de unde comerciul cu ţuică la cârciumele din oraş şi de pe drumul mare dintre Bucureşti şi Piteşti.

Carol XII, regele Suediei, în trecerea lui de la Demolica la Stockholm, s-a oprit şi la Piteşti. Acesta e vizitatorul cel mai de seamă al oraşului în secolul XVIII

„Cupeţii”, adică negustorii piteşteni, erau şi industriali. Boiangeria era una din industriile cele mai reputate ale Piteştilor. Se cunoştea în toată ţara multele feluri de roşu care se făceau la Piteşti de boiangii, mulţumită unor anumite ape şi materii colorante ce aveau aceşti himişti primitivi. Tot astfel se vorbea cu laudă de cojocăria şi tăbăcăria piteşteană.

Pitiţi cum erau prin poziţiunea lor, Piteşti totuşi nu au scăpat de incursiunile duşmanilor Ţărei. Nu ştiim dacă turcii i-au lovit în secolul XVI, dar, la sfârşitul secolului XVII, Principele de Baden cu nemţii, când intră în ţară în 1689, cuprinse şi Piteşti, cari n-avură să se laude cu şederea nemţilor într-înşii.

Carol XII, regele Suediei, în trecerea lui de la Demolica la Stockholm, unde n-a ajuns, s-a oprit câtva la Piteşti. Acesta e vizitatorul cel mai de seamă al oraşului în secolul XVIII. De altminteri, între 1750 şi 1800, până să se deschidă şi trecătoarea pe la Predeal, drumul Bucureşti – Piteşti – Câmpulung – Bran era cel mai frecventat. Tot prin Piteşti treceau şi cei cari mergeau prin Râmnicul – Vâlcei şi Câineni la Sibiu în Transilvania. Mulţi călători din secolul XVIII laudă mulţimea bisericilor, curăţenia caselor, spiritul de voioasă ospitalitate al piteştenilor, precum şi comerciul şi industria acestui vechiu oraş al Ţărei Româneşti. Pe atunci şi până mai acum 50 de ani, Râmnicul – Vâlcei, Curtea de Argeş, Câmpulungul şi toate satele mari ale Argeşului, Oltului, Muşcelului şi Vâlcei erau tributare, cu comerciul şi industriile lor, oraşului Piteşti. De când cu drumurile de fer, aceste legături au dispărut. La anul 1848, August 18, mercuri seara, la 3 ore noaptea, a luat foc oraşul Piteşti şi a ars tot târgul, trei mahalale şi trei biserici, Sf. Nicolae, Sf. Dumitru şi Maica Precista (Mavrodolul). Focul a durat patru ore şi a mistuit tot, case, prăvălii, mărfuri şi biserici…”.

Sursa: universulargesean.ro

0