October 13th, 2017

Fiecare localitate a judeţului nostru are specificul ei, însă există câteva care deţin aspecte unice nu doar la nivel judeţean, ci şi naţional. Printre comunele care deţin adevărate recorduri se numără Băbana, cu unul dintre cele mai mari zăcăminte de sare, Nucşoara, care, pe lângă faptul că este comuna cu cea mai mare întindere din ţară, mai deţine şi o rezervă impresionantă de marmură neagră şi verde. Tot la capitolul recorduri intră şi comuna Vedea, localitatea cu cel mai mare număr de sate din România sau Valea Iaşului, unde există un sat cu un singur locuitor.

Băbana – cel mai mare zăcământ de sare din Muntenia

Comuna Băbana este una dintre localităţile învecinate cu oraşul reşedinţă de judeţ, Piteşti. Ce nu se ştie însă despre Băbana este faptul că aici există 30 de hectare de pădure de brad şi stejar, aşezate pe un zăcământ de sare. „În Băbana există cel mai mare zăcământ de sare din Muntenia. Zăcământul a fost descoperit înainte de 1989 şi există documente în acest sens. Imediat după Revoluţie, un american a dorit să facă aici un depozit de combustibil strategic. În urmă cu patru ani, au venit nişte spanioli care s-au interesat de aceste zăcăminte, dar au abandonat proiectul din cauza legislaţiei prea complicate de la noi”, ne-a spus primarul Bebe Ivan.

Vultureşti – singura comună cu aur din Argeş

Vultureştiul este singura comună din Argeş în care a funcţionat o exploataţie auriferă. Aici, în nisipurile aluvionare ale pârâului Măzgana, s-a găsit aur. Astfel, în 1980, în Poiana Târgului s-a înfiinţat o unitate de cercetare şi producţie cunoscută ca „Mina Mâzgana”, condusă de inginerul-chimist Gheorghe I. Ştefan. Unitatea a funcţionat până în 1993, perioadă în care s-au extras câteva zeci de kilograme de aur. „Extragerea aurului în această zonă a început pe timpul lui Mihai Viteazul şi a continuat până în jurul anului 1900. După ce am studiat mai multe documente istorice şi am făcut cercetări în zonă, în 1980 am putut redeschide mina auriferă, dar mai mult pe partea de cercetare. Am reuşit, totuşi, să extragem câteva zeci de kilograme de aur, cu ajutorul unui dispozitiv inventat de mine. Practic, acest dispozitiv era implantat în balast şi colecta aurul. Numai că, odată cu Revoluţia, exploataţia a fost închisă, după ce balastiera respectivă a devenit proprietatea unor cetăţeni, care au preferat să scoată un profit mai rapid din balast. Am scris chiar şi o carte, pe care am intitulat-o „Pe urmele metalului rege”, ne-a declarat cercetătorul Gheorghe Ştefan, omul care şi-a dedicat cea mai mare parte din viaţă descoperirii aurului din râurile şi munţii Argeşului.

Nucşoara – comuna cu marmură neagră şi verde

Comuna Nucşoara deţine mai multe recorduri şi nu doar la nivel judeţean, ci naţional. Este comuna cu cea mai mare suprafaţă din ţară. Se întinde pe 43.709 de hectare, fără suprafaţa muntoasă, în mărime de 32.111 ha. De asemenea, deşi nu s-a mediatizat prea mult acest lucru, în urmă cu câţiva ani, a fost descoperit la Nucşoara unul dintre cele mai mari zăcăminte de marmură neagră şi verde din România. „La poalele muntelui Moldoveanu, în zona numită „Valea Rea”, au fost descoperite zăcăminte de marmură neagră şi verde. Pentru ca „băieţii deştepţi” să nu pună mâna pe ele, zona respectivă a fost declarată arie protejată şi aşa s-a interzis exploatarea acestor rezerve de marmură”, ne-a precizat primarul comunei Nucşoara.

Vedea –€ comuna cu cele mai multe sate din România

Vedea este comuna cu cele mai multe sate din ţară, 19 la număr. În componenţa comunei se află următoarele sate: Vedea – reşedinţa comunei, Bădicea, Blejani, Bureţeşti, Chiriţeşti, Chiţani, Ciureşti, Dincani, Fata, Frătici, Izvoru de Jos, Izvoru de Sus, Lungani, Mogoşeşti, Prodani, Răţoi, Vaţa, Veţişoara, Vârşeşti.

Drăganu – cea mai lungă comună din ţară

Un record unic pe ţară îl deţine şi comuna Drăganu. Aşezată de-a lungul drumului naţional Piteşti – Râmnicu Vâlcea, DN 7, comuna Drăganu se întinde pe o lungime de 10 kilometri, fiind prima comună din România străbătută de un drum naţional pe o distanţă aşa de mare.

Valea Iaşului are un sat cu un singur locuitor

1 locuitor! Atât numără satul Bădila din comuna Valea Iaşului. „Satul unui singur om”, aşa cum îi spun vecinii de peste deal, este locuit, de 10 ani, doar de Gheorghe Toader. În cătunul de munte, unde altădată vieţuiau 70 de suflete în 25 de gospodării, astăzi doar de la casa lui Gheorghe mai iese fum pe coş. Restul locuinţelor au rămas în paragină, fiind vizitate, din când în când, de animalele sălbatice.

Sursa: universulargesean.ro

0
October 5th, 2017

Legenda Meşterului Manole, cu impresionanta sa baladă asociată zămislirii Mănăstirii Curtea de Argeş – ctitorie a domnitorului Neagoe Basarab, aparţinând secolului al XVI-lea – face trimitere la unul dintre miturile fundamentale ale poporului român, acela că nimic nu se poate cladi şi nimic nu poate dăinui dacă nu are la bază un sacrificiu. În spatele acestei legende stau o serie de adevăruri istorice.

Cea mai populară dintre variantele legendei Mănăstirii Argeşului înmagazinează câteva realităţi istorice în cunoscutele sale versuri „Nouă meşteri mari,/ Calfe şi zidari / Şi Manole – zece,/ Care-i şi întrece/ Merg cu toţi pe cale/ Să aleagă-n vale/ Loc de monastire/ Şi de pomenire“.

În primul rând, legendarul Manole este un personaj cu totul şi cu totul autentic, pe care istoria îl consemnează alături de Neagoe Basarab. “Neagoe Basarab, ctitorul Mănăstirii, studiase în Italia, dar şi la Constantinopol, unde sultanul Baiazid al II-lea îi încredinţase administrarea construcţiei unei moschei, al cărei constructorul-şef era Manoli din Niaesia. Manoli, pe care îl regăsim şi în baladă, era, cel mai probabil, armean, astfel explicându-se anumite elemente de arhitectură armeană şi georgiană din construcţia Mănăstirii”, explică Ştefan Dumitrache, directorul Muzeului Curtea de Argeş.

Sutele de variante în care Legenda Meşterului Manole este răspândită au în comun mitul jertfei pentru creaţie şi nevoia înfăptuirii unui sacrificiu pentru trăinicia lucrării, alfel zadarnică, fiindcă, aşa cum spune cunoscuta baladă, “Dar orice lucra, Noaptea se surpa! A două zi iar, / A treia zi iar, / A patra zi iar/ Lucra în zadar!”.

Soluţia sacrificiului, aceea de a zidi între pereţii mănăstirii prima femeie care va veni să aducă bucate „la soţ/ ori la frate” i se arată lui Manole însuşi şi, în ciuda rugilor acestuia către Dumnezeu, pe care-l imploră s-o oprească din drum pe soţia sa, cea dintâi care soseşte este chiar Ana.

O variantă: Ana, sora de lapte a lui Neagoe Basarab

Dacă istoria îl plasează pe Manole sau Manoli alături de Neagoe Basarab, izvoarele nescrise o plasează, în sute de variante, pe Ana alături de celebrul meşter. “Legenda culeasă de Vasile Alecsandri nu este singura care vorbeşte despre Meşterul Manole şi sacrificiul său suprem pentru ridicarea Mănăstirii. Există multe alte variante ale baladei Mănăstirii Curtea de Argeş care, puse cap, creează o imagine mai detaliată a Anei lui Manole. Ştim că personajul acesta a existat. Ana a fost sora de lapte a lui Neagoe şi fiica din flori a lui Pârvu Craiovescu şi se pare că a fost soţia acestui Manoli”, spune istoricul Ştefan Dumitrache.

„Ana şi-a găsit sfârşitul în timpul unei revolte a meşterilor”

Potrivit legendei, Manole îşi sacrifică soţia, zidirea Anei fiind, prin emoţia şi durerea pe care le transmite, cel mai memorabil moment al baladei: ”Zidul se suia/ Şi o cuprindea/ Pân’ la gleznişoare,/ Pân’ la pulpişoare./ Iar ea, vai de ea,/ Nici că mai râdea,/ Ci mereu zicea:/ – Manoli, Manoli, Meştere Manoli! Agiunga-ţi de saga,/ Că nu-i bună, dragă./ Manoli, Manoli,/ Meştere Manoli!/ Zidul rău mă strânge,/ Trupusoru-mi frânge!”.

Sacrificând-o pe Ana, Manoli face „Mănăstirea naltă/ Cum n-a mai fost altă” , aşa cum işi dorise Neagoe Basarab. Ambiţia acestuia din urmă de a ridica la Argeş o mănăstire fără asemănare părea a fi punctul de plecare al dramaticului deznodământ, iar explicăţiile legate de zădărnicia lucrării până la momentul zidirii Anei sunt mai mult decât plauzibile.

“Neagoe a vrut cei mai buni meşteri la construirea acestei mănăstiri. Aşa l-a adus aici pe Manoli, a cărui prezenţă a stârnit invidii de partea celorlaţi meşteri, intrigaţi de faptul că domnitorul a chemat un străin că să ridice mănăstirea. Faptul că ceea ce ziua se ridica, noaptea se năruia este pus tocmai pe seama acestor invidii şi neînţelegeri care au apărut. Dimensiunile, planurile lui Manole erau sabotate de unii dintre ceilalţi meşteri. Nu de toţi, fiindcă Manoli a avut şi aliaţi care i-au recunoscut geniul. Unul dintre aceşţia din urmă este Vitus Stots, meşterul pietrar care a realizat ornamentele mănăstirii Curtea de Argeş, care, la rândul lui, studiase, ca şi Manoli, în Imperiul Otoman, tot pe lângă un arhitect armean”, explică Ştefan Dumitrache, care arată că tocmai din cauza acestor neînţelegeri, ridicarea mănăstirii a durat cinci ani.

“Sigur, nouă, celor de azi, cei cinci ani ni se pot părea puţini, dar pentru acele vremuri însemna destul de mult dat fiind faptul că, pe atunci, o biserica se construia în câteva luni”, mai spune istoricul.

Pe fondul amintitelor neînţelegeri sunt contruite şi explicaţiile legate de moartea Anei. “Ana şi-a pierdut viaţa în urma unei revolte a meşterilor şi a fost zidită în zidurile bisericii, iar acest lucru are legătură cu o veche tradiţie românească, << zidirea umbrei>>. Potrivit unui vechi obicei, unei persoane care stătea la soare şi căreia i se profila bine umbra, i se măsura, pe furiş, cu ajutorul unui bâte, înalţimea acestui profil. Jalonul se rupea la dimensiunea umbrei şi, ulterior, se îngropa în zidurile clădirilor. Legat de această practică străveche, se credea că cei care constatau că li s-a <<furat>> umbra, înnebuneau, de aceea întregul obicei trebuia să se facă pe ascuns”, mai spune istoricul Ştefan Dumitrache.

Mitul fundamental potrivit căruia nimic nu se poate clădi şi nimic nu poate rezista dacă nu are la bază un sacrificiu se adevereşte în unele din variantele legendei nu doar prin moartea Anei, ci şi prin cea a pruncului din pântecul femeii, deşi în folclor există versiuni potrivit cărora fiul avea să-şi găsească sfârşitul mai târziu:

”Iar bietul Manoli,/ Meşterul Manoli,/ Când se încerca/ De-a se aruncă,/ Iată c-auzea/ Din zid că ieşea/ Un glas năduşit,/ Un glas mult iubit,/ Care greu gemea/ Şi mereu zicea:/ – Manoli, Manoli, Meştere Manoli!/ Zidul rău mă strânge,/ Ţâţişoară-mi plânge,/ Copilasu-mi frânge”.

Sacrificiul, redat în arhitectura mănăstirii

“De altfel, cele două turle de deasupra pronaosului răsucite din exterior spre interior, de jos în sus, simbolizează ascensiunea, prin sacrificiul Anei şi al copilului, de la pământ la cer”, argumentează directorul Muzeului Curtea de Argeş. Despre Ana şi dragostea pe care Manole i-a purtat-o vorbesc nu doar memorabilele versuri ale cunoscutei balade, ci şi versiuni mai puţin ştiute ale legendei Mănăstirii Argeşului. Potrivit uneia dintre acestea, de Manole a fost îndrăgostită cu patimă şi fiica unui negustor din Câmpulung, Zorza, iubită, la rândul sau, de un mare logofăt – Harvat. Legenda ne spune că fata îl iubea fără scăpare pe acest Manoli, care însă nu avea ochi decât pentru legendara sa Ana.

Revenind la paralela dintre ficţiune şi istorie, ştim că legendarul Manole, rămas pe acoperiş, moare şi el încercând să coboare, în zbor, cu aripi frânte de şindrilă. În locul unde meşterul piere, legenda indică Izvorul lui Manole. Şi încă o dată, balada are echivalent în realitate, pentru că înaintea actualei fântâni din apropierea mănăstirii, lângă sfântul lăcaş, susură un izvor care astăzi nu mai este şi despre care nu multă lume ştie. Este vorba despre “Izvorul lui Manole”, aflat în curtea Mânăstirii, care însă a secat. Fântâna pe care o vedem astăzi, construită peste drum de Mănăstire, cunoscută sub numele de Fântâna lui Manole, e făurită mult mai târziu, la iniţiativa Episcopului Argeşului, P.S. Iosif.

Ce ascund zidurile mănăstirii

Inscripţia în slavonă de pe zidurile impunătorului lăcaş de cult de la Curtea de Argeş, despre care mulţi cred că ar localiza punctul în care Ana lui Manole ar fi fost zidită, nu are nimic de-a face cu acest lucru. Explicaţia este simplă, fiindcă legenda vorbeşte despre edificiul dinaintea actualei structuri a mănăstirii Curtea de Argeş – care datează abia de la 1886 (anul finalizării construcţiei pe care o vedem astăzi). “Este vorba doar despre o inscripţie în limba slavonă care aminteşte de donaţiile pe care un mare negustor al acelor vremuri le-a făcut mănăstirii”, explică istoricul Ştefan Dumitrache.

De amintit că mănăstirea cu care Oraşul Basarabilor se mândreşte astăzi a fost construită pe locul fostei Catedrale Mitropolitane, ridicată în sec. al XV-lea şi sfinţită la 1439, în prezenţa ctitorului ei, Vlad Dracul, domnul Ţării Româneşti. Cutremurele din 1444 şi 1446 au afectat grav această catedrală iar Vlad Dracul nu a apucat să refacă catedrala, fiind asasinat împreună cu fiul sau Mircea, în 1447, de către boierii Dăneşti sprijiniţi de Iancu de Hunedoara. Ctitoria domnitorului Neagoe Basarab, aparţine însă secolului al XVI-lea, dar lăcaşul a fost restaurat începând cu 1875 de către arhitectul francez Lecomte du Noüy, cunoscut pentru controversatele sale tehnici care presupuneau demolarea completă a edificiilor şi refacerea lor din temelii, context în care mănăstirea Curtea de Argeş a pierdut nu doar vechile ziduri, ci şi frescele originale.

Sursa: adevarul.ro

0
August 25th, 2017

Fiecare dintre noi este unic, dar psihologii continuă să descopere tipare comportamentale pe care le avem în comun încă din copilărie. Îți prezentăm în acest articol câteva trucuri psihologice care te vor ajuta să te înțelegi mai bine cu oamenii și, sperăm noi, îți vor face viața mai ușoară. Sunt tehnici de manipulare eficiente, pe care unii dintre noi le folosesc inconștient.

Pentru a afla dacă cineva te place, alege un cuvânt sau o expresie și, de fiecare dată când interlocutorul spune sau folosește o construcție verbală similară, dă și tu din cap și zâmbește. Dacă te place, vei observa rapid că această persoană va începe să folosească expresia mai des.

Dacă vrei ca partenerul de discuție să fie de acord cu tine, amintește-ți să dai din cap aprobator atunci când îi adresezi o întrebare. Această mișcare indică implicit faptul că tot ceea ce spui este pur adevăr. În plus, în conformitate cu regulile de comportament social, oamenii au tendința de a da și ei din cap în semn de aprobare.

Dacă simți că cineva nu te place, cere-i un pix. Oamenilor nu le place să-i ajute pe cei care le sunt antipatici, dar, pe de altă parte, nu put refuza o rugăminte atât de măruntă. În acest fel, interlocutorul se va convinge pe sine că, la urma urmei, nu îi ești o persoană atât de antipatică.

Trucuri psihologice pentru ca lumea să te asculte

Dacă dorești ca oamenii să te ia în serios de fiecare dată, încheie frazele pe care vrei să le faci mai credibile cu formula: „Așa spunea tatăl meu”. Oamenii au o tendință inconștientă să aibă încredere în sfaturile părintești.

Pentru a trece printr-o mulțime dezordonată (într-o gară sau stație de autobuz), privește întotdeauna în direcția ta de mers. Vei vedea că mulțimea se va da la o parte pentru a te lăsa să treci. Secretul e simplu: în locurile foarte frecventate, oamenii se uită în ochii celorlalți pentru a le anticipa mișcările și pentru a nu se lovi de ei.

Vrei să îți convingi copiii să mănânce legumele și verdețurile pe care le evită la orice masă? În loc să îi întrebi dacă vor, întreabă-i: „Câte bucăți să vă pun în farfurie, patru sau cinci?” În acest fel, ai decis deja că le vei da, dar copiii simt că decizia vine de la sine. Poți aplica acest truc în multe alte situații.

Cum scapi de o melodie care „ți-a intrat” în minte

Dacă repeți în minte obsesiv și involuntar un cântec și nu reușești să scapi de el, încearcă să îl fredonezi de la coadă la cap. Conform efectului Zeigarnik, creierul nostru încearcă să îndeplinească mai bine sarcini neterminate. Prin urmare, dacă te gândești la modul în care se termină melodia, vei avea mai multe șanse să o faci să dispară.

Trucuri psihologice să îi convingi pe ceilalți să lucreze pentru tine

Cei care te însoțesc te vor ajuta să cari orice, de exemplu o geantă, dacă le-o „pasezi” fără să întrerupi conversația. Cei mai mulți oameni nu realizează că este vorba de niște trucuri psihologice și acceptă să te ajute fără să pună alte întrebări.

Dacă ești pe cale să dai mâna cu cineva, asigură-te că mâinile tale sunt calde. Mâinile calde sunt asociate cu amabilitatea, în timp ce o atingere de mână rece poate provoca repulsie sau dezgust.

Reformulează spusele interlocutorului și repetă-i vorbele. Îi vei întări impresia că l-ai ascultat și, mai ales, că ai înțeles ce ți-a spus. Cu toate acestea, nu o face în mod excesiv, întrucât o să obții efectul opus celui dorit.

Dacă vrei ca interlocutorul tău să te ajute, adresează-i-te spunând „Am nevoie de ajutorul tău…“. Oamenilor nu le place să se simtă vinovați și, prin urmare, nu îndrăznesc să refuze.

Dacă crezi că cineva te spionează, simulează un căscat și uită-te la oamenii din jurul tău. Întrucât căscatul este „contagios”, vei ști sigur cine este cu ochii pe tine.

0
August 11th, 2017

Dacă n-ai reușit prima oară, nu renunța, încearcă din nou! Este ideea după ce s-au ghidat acești cinci oameni cu povești de succes. Au traversat momente grele, când soarta părea să li se împotrivească, dar s-au încăpățânat să-și îndeplinească visul.

Au fost cinci oameni obișnuiți, cu idei mărețe și cu voință de fier, care au reușit să treacă peste eșecuri și să își ducă viața așa cum au vrut. Chiar dacă unii dintre ei au dobândit o notorietate extraordinară după moarte, poveștile lor ne-au inspirat și credem că te vor inspira și pe tine.

1. Abraham Lincoln – înfrângeri pe toate liniile, decese și cădere psihică

Unele povești de succes încep din situații extrem de grele. Acesta a fost cazul lui Abraham Lincoln, care, înainte de a ajunge președintele SUA, a avut eșecuri pe toate planurile. La începuturi, Lincoln deținea, împreună cu un partener, un magazin în New Salem.

Din păcate, în 1833 magazinul a dat faliment, iar Lincoln și-a petrecut următorii ani plătind datoriile acumulate. În 1835, logodnica sa, Ann Rutledge, a murit. Trei ani mai târziu, în 1838, Lincoln a candidat pentru un mandat în guvernul local, dar a fost înfrânt.

O nouă înfrângere a venit în 1843, când a candidat pentru Congresul american. Ghinionul nu s-a oprit aici pentru viitorul președinte. În 1842 s-a căsătorit cu Mary Todd, dar trei din cei patru copii ai cuplului au murit din cauza bolilor. Din această cauză, Lincoln a căzut în depresie.

Într-un final, a fost ales în Congres în 1846, dar între 1854 și 1858 a fost înfrânt de două ori în candidatura pentru Senatul american. Totuși, determinarea nu l-a abandonat, iar în 1860 a hotărât să candideze la președinție, pe care a câștigat-o. Din păcate, doar cinci ani mai târziu, în 1865, avea să intre definitiv în istorie într-un mod tragic: a fost asasinat.

2. Povești de succes: Imperiul construit de un dislexic

Faimosul regizor Steven Spielberg suferă de dislexie, iar pe vremea când era elev era ținta bătăii de joc a colegilor, din cauză că nu putea citi bine. Această afecțiune nu era diagnosticată în anii ’50, când Spielberg era copil. Regizorul a fost diagnosticat cu dislexie abia când a împlinit 60 de ani.

Profesorii credeau că Spielberg e un elev leneș, deoarece nu era în stare să-și facă temele bine. În tinerețe, Spielberg a dezvoltat o pasiune pentru cinematografie, dar drumul spre celebritate avea să fie extrem de greu.

A dat admitere la Facultatea de Științe Cinematografice din California, dar a fost respins de trei ori din cauza notelor prea mici obținute în liceu. Totuși, Speilberg n-a renunțat la visul său și a început să facă filme, fără a avea o diplomă în domeniu.

Pelicule precum Jaws (Fălci), ET, Poltergeist, Cape Fear (Promontoriul groazei) sau Lista lui Schindler aveau să-l consacre drept unul dintre cei mai faimoși regizori ai tuturor timpurilor.

În mod ironic, în 1994, după ce a devenit faimos, Facultatea de Științe Cinematografice, care-l respinsese de trei ori, i-a conferit o diplomă de onoare.

3. Vincent van Gogh, nebunul care a marcat istoria artei

Viața pictorului Vincent Van Gogh a devenit o poveste de succes abia după moartea artistului. Pe parcursul vieții, Van Gogh era considerat nebun din cauza episoadelor psihotice și halucinațiilor pe care le avea. Pictorul s-a născut într-o familie de clasă mijlocie, iar în tinerețe a lucrat ca dealer de artă.

A început să picteze în 1881, pe vremea când era susținut financiar de fratele său mai mic. Pe parcursul vieții, Van Gogh a fost internat în diverse spitale psihiatrice. N-a reușit să învingă depresia, iar pe 27 iulie 1890 s-a împușcat în piept și a murit două zile mai târziu.

Cât timp a trăit, artistul a fost considerat un ratat, iar faima a căpătat-o abia după moarte. Astăzi, tablourile lui valorează milioane de dolari, iar Van Gogh este dovada faptului că până și viețile chinuite se pot transforma în povești de succes.

4. Povești de succes: Fondatorul KFC sau lupta cu sărăcia

Bătrânul cu păr alb și ochelari de pe sigla KFC este chiar fondatorul lanțului de restaurante, Harland Sanders. Imaginea este celebră în toată lumea și a devenit un simbol de neconfundat. Puțini știu, însă, că Harland Sanders – sau Colonelul Sanders, cum este cunoscut acum – a trecut prin încercări grele până să dezvolte bănoasa afacere.

În 1930, Sanders, care tocmai fusese părăsit de soție, a deschis un mic restaurant în localitatea Corbin, din Kentucky. Aici a dezvoltat Colonelul faimoasa rețetă de pui pane. Totul a mers bine până în 1955, când a fost construită autostrada 75.

Noua rută a deviat traficul prin altă parte, iar restaurantul lui Sanders a rămas fără clienți. Colonelul s-a văzut nevoit să vândă restaurantul la licitație și a cheltuit toți banii pentru a-și acoperi datoriile. Astfel, la 65 de ani, Sanders ajunsese un bătrân sărac, care trăia din ajutoare sociale.

Bărbatul nu s-a lăsat învins și a început să caute restaurante cărora să le vândă rețeta sa. A fost respins de peste 1.000 de ori, iar timp de 2 ani a dormit în mașină. Apoi, norocul i-a surâs. Un proprietar de restaurant i-a cumpărat rețeta, iar în următorii 9 ani alți 600 de proprietari au mers pe mâna lui.

Așa a ajuns Sanders să câștige 2 milioane de dolari, iar lanțul KFC este acum unul dintre cele mai profitabile din lume.

5. Ferdinand Alexander Porsche, dat afară de la școala de design

Ferdinand Alexander Porsche este acum unul dintre cei mai celebri designeri din istorie. A creat faimosul model Porsche 911, o mașină cu forme inconfundabile. Provenind dintr-o familie de ingineri, tânărul Ferdinand Alexander a ales să se facă designer, și nu inginer.

Începuturile n-au fost, însă, prea ușoare. Porsche s-a înscris la Universitatea din Ulm, Germania, unde a studiat designul industrial. După un an, a fost picat la examene deoarece profesorii se îndoiau de talentul lui.

Totuși, Porsche nu s-a lăsat, iar în 1957 a început ucenicia în departamentul de design al producătorului de mașini sport deținut de familia sa. Așa a ajuns să conceapă modelul Porsche 911, care este considerat și acum o bijuterie.

Sursa: incredibilia.ro

 

0